Ion Lupulescu a trăit în satul Birchiș, județul Arad. A studiat un an la școala de muzică, după care a fost chemat în sat și propus primar. Nu a putut fi ales deoarece nu a vrut să intre în partid. La scurt timp după lovitura de stat din 23 august 1944, a fost arestat fiind confundat cu un legionar, membru al unui grup conspirativ care s-ar fi reunit într-una din casele de pe aceeași stradă. A fost închis la Lugoj și eliberat după nouă luni. Cand s-a întors acasă era slab, șubred, fără unghii și suferea de o boală gravă la plamâni. Refuzase reabilitarea, nesemnând declarațiile impuse de securitate. A cântat în corul bisericii, a intrat ca violonist într-un taraf local care cânta la evenimentele din sat și din împrejurimi și a trăit o vreme din asta. Cu timpul a devenit din ce în ce mai retras și nu a mai socializat aproape deloc, îi era frică. A mai cântat doar pentru el și pentru copii. O dată cu colectivizarea a pierdut pământul, gospodăria, animalele și a fost nevoit să muncească la colectiv până la pensionare... munci nu foarte grele, doar ce i-a permis sănătatea șubredă. A primit apoi o pensie lunară de treizeci de lei. În memoria nepoatei sale a rămas sensibilitatea, fragilitatea bunicului, cântecul preferat și lecțiile de acordeon, în rest... "era un introvertit".